Ce ar trebui ca sa facem ca sa putem vorbi despre sotul ideal sau sotia ideala si dupa casatorie?

Vedeti, am scapat din vedere ca sotul poate sa fie cu sotia si inainte de casatorie. Occidentul, mai ales acum, vine si ne propune casatoria de proba. Dar doi oameni nu pot fi numiti sot si sotie decat dupa cununie. Intrarea in biserica, in alta forma decat cea feciorelnica, atrage dupa sine osanda. De aceea, trebuie sa fim atenti cu spovedania si canonul.

Pentru ca un cuplu sa ramana ideal si dupa casatorie trebuie sa tinem cont de foarte multe lucruri, inclusiv de lucrurile mici. Iata un exemplu deosebit. Odata fusesem invitat la masa la o familie prietena. Imediat am observat ca sotia pusese in fata sotului exact aceleasi tacamuri si servetele pe care mi le pusese si mie. Am intrebat cine va mai veni la masa, iar ea mi-a raspuns ca sotul ei. „Pai – zic - pe mine m-ai primit asa ca vin o data pe an, dar el vine zilnic. Asa-l primesti tu in fiecare zi?”. „Da, sigur!”; „Pai, nu poate sa manance pe masa, in bucatarie, trebuie sa-i pui astea aici?”… Asa-l primea. Mi-a placut asta. Era un aspect oarecum minor, dar asa gandea ea. Daca sotia nu uita de aceste lucruri, atunci si sotul isi va aminti sa-i aduca flori; daca ea uita de protocolul acesta, atunci si sotul va uita de flori si de cadouri. Ori asa, prin amabilitate, ea ii tot aminteste.

Nu credeti ca in raport cu evolutia actuala a societatii civile, in ceea ce priveste sexualitatea - si ma refer la abordarea atat de libertina a acesteia - Biserica face prea putin?

Da! Adica tu, care ai pus intrebarea aceasta, tu, care esti din Biserica  - Biserica este formata din toti cei botezati; tu esti botezat, deci, faci parte din Biserica - faci prea putin. Biserica face foarte putin, prin tine, pentru asta. Spunem aceasta pentru ca suntem obisnuiti sa transferam responsabilitatea la varf. Cine trebuie sa faca acuma un protest impotriva libertinajului? Cine? Patriarhul. E adevarat ca si patriarhul. Si mai cine? Sinodul. Episcopul. Preotii. Da, si acestia, dar e mult mai important daca lucrurile vin de la credinciosi, pentru ca, oricum, credinciosii sunt mai aproape de ceea ce se intampla. De aceea, cred ca mai degraba ar fi de luat in seama un astfel de demers. S-a facut destul, dar ce inseamna destul pentru tavalugul acesta care vine spre noi! Sunt lucruri oarecum impuse. Observati ca nu se prea discuta. S-a dat o lege cu homosexualii, iar Biserica a luat pozitie in toate felurile, dar n-a reusit decat sa constientizeze populatia. Nu a putut opri promulgarea acestei legi. De altfel, scopul Bisericii nici nu este de a opri, pentru ca a opri inseamna a forta. Dar constientizarea lumii este un lucru bun. Ca n-a facut de ajuns… tot prin noi n-a facut de ajuns.

Dorind sa te casatoresti, ce inseamna sa lasi lucrurile sa decurga de la sine si ce inseamna a forta lucrurile?

A curge de la sine inseamna a face un acatist pe zi, a forta inseamna a face 40 de acatiste pe zi, cu o rugaciune dupa fiecare condac si icos: „Doamne, in ce stii ca vreau, eu fiind limitat, Tu care vezi in perspectiva si in folosul meu sufletesc si trupesc, randuieste ce e bine”. Asta inseamna a forta, adica a micsora timpul de cunoastere al partenerului cu ajutorul lui Dumnezeu.

Uneori e bine sa si fortam. Am cunoscut cateva fete care au fost curajoase, au fortat lucrurile, s-au casatorit, iar acum casniciile lor merg bine. Adica, au spus negru pe alb ceea ce vor; baietii au prins curaj, au spus si ei ceea ce trebuia sa spuna si s-a rezolvat. Insa altii stateau asa intr-un respect care era deranjant si care se intindea de cativa ani.

Cu privire la cel care se casatoreste cu prietena care a suferit un grav accident si e desfigurata. Acela s-a casatorit cu ea din mila, frica de Dumnezeu sau iubire?

Nu stiu. Insa, in casatorie nu avem voie sa facem ceva din mila. Nu e voie. Daca faci din iubire, e bine. Mila e, desigur, o virtute crestina, dar nu poti sa faci aceasta in casatorie. Nici nu ne convine sa auzim aceasta. Cum suna, cand cineva spune: „As vrea sa te iau in casatorie din mila”? Dar cand spune: „Te iubesc asa de mult,  ca vreau sa te iau in casatorie, daca si tu esti de acord”? Cum vi se pare? 

Ati afirmat ca o femeie ideala, obligatoriu nu trebuie sa se abata de la calea cea dreapta, dar daca se abate si apoi, prin pocainta, se intoarce pe calea cea dreapta, nu mai poate sa mai fie ideala? Istoria ne-a demonstrat contrariul, de exemplu imparatul Iustinian si Teodora. Nu credeti ca exagerati?   

Poate ca exagerez, dar mai bine sa exagerez si sa se realizeze, totusi, ceva din ceea ce trebuie, decat sa nu se realizeze nimic. Sa presupunem ca un saritor cu prajina nu vede paralela pe care trebuie sa o depaseasca si ca ulterior, mai sus ar fi plasata o alta paralela. Cu siguranta, saritorul ar depasi-o pe prima; poate nu si pe cea de a doua, dar pe prima, sigur. Totul este sa tindem sus si apoi sa realizam cat se poate. Nu avem voie sa nu nazuim, trebuie sa nazuim la casatoria crestina, la ideea de casnicie fericita, la ideea de sot ideal si de sotie ideala. Caderea este omeneasca, iar ridicarea este posibila. Dumnezeu nu ne va judeca ca am pacatuit, dar ne va judeca pentru ca nu ne-am ridicat. Se intampla multe in casnicie, si caderi, si ridicari. Oamenii pot deveni sfinti si din talhari, si din curvari... Avem istoria la indemana. Am verificat si merge.

Eu nu cred in morala fara Dumnezeu. Exista morala si fara Dumnezeu, dar nu cred in ceea ce poate sa realizeze acesta. Unele casatorii nu merg pentru ca sotul spune: «Eu aduc acasa de toate, sunt corect cu sotia mea, nu o bat, are de toate, avem copii, ne dam interesul, dar aventurile mele personale fac parte din alt episod al vietii mele». In asa ceva nu cred. De ce? Pentru ca intervine o lege, se numeste legea echilibrului sau legea compensatiei - Dumnezeu, nu se lasa inselat.

Cat de importante sunt relatiile intime in viata conjugala? Daca dupa casatorie sotii realizeaza ca nu se potrivesc sexual, ce se intampla? Daca un sot inseala pe celalalt din acest motiv, ce trebuie sa facem?

Relatii intime? Aceasta e o problema - cum se numeste astazi - in voga. In special, telenovelele propaga ideea ca putem sa ne inselam unul pe altul sau ca nu e bine sa ne inselam, dar ca, de fapt, aceasta este legea. Uneori, cu sute de episoade, ni se baga in cap o poveste, o istorie a unei familii, care are fel de fel de increngaturi, in care nu stii cum se mai inseala unul pe altul. Ei bine, nu este corect, nu este bine.

Aceste aspecte sunt vehement criticate de Sfantul Apostol Pavel. El spune ca acest pacat „se intampla in corpul vostru”. Sigur ca in casnicie apare o dereglare care se simte. Sotia nu stie ca sotul o inseala, dar simte acest lucru. De ce? Pentru ca s-a intamplat ceva in relatia lor consfintita de Dumnezeu. Atunci, intrebarea mea este, ce sa facem?  Trebuie sa ne rugam si sa revenim, nu putem face altceva. In momentul in care-ti tai, din greseala, o mana si acesta mana inca se mai tine de corp, mergi la spital cu speranta ca doar, doar ti-o vor pune la loc. Foarte multi dintre cei carora li se taie un brat sau un picior isi doresc sa-l aiba la loc. Asa ca, din moment ce suntem un singur trup - Sfantul Apostol Pavel asa ne invata - trebuie sa luptam sa ne readucem sotul sau sotia acasa. Este ceva care s-a pierdut putin de la noi, dar care trebuie incercat.